L04AA03 In force

Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 374 cod (L04AA03): DCI IMUNOGLOBULINĂ ANTI-LIMFOCITE I. Indicaţia terapeutică Adulţi, adolescenți şi copii cu vârsta de 2 ani şi peste pentru tratamentul anemiei aplastice dobândite moderate sau severe de etiologie imunologică cunoscută sau suspectată, ca parte a tratamentului imunosupresor standard la pacienţii care nu se califică pentru un transplant de celule stem hematopoietice (TCSH) sau pentru care nu este disponibil un donator de celule stem hematopoietice (CSH) compatibil. II. Criterii de includere în tratament Pacienții adulţi, adolescenți şi copii cu vârsta de 2 ani şi peste cu anemie aplastică dobândită moderată sau severă de etiologie imunologică cunoscută sau suspectată care:  nu se califică pentru un transplant de celule stem hematopoietice (TCSH),  nu au disponibil un donator de CSH compatibil. III. Criterii de excludere  hipersensibilitate la la substanţa activă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament.  hipersensibilitate la orice alt preparat gamaglobulinic de cal. IV. Tratament Numai medicii cu experiență în tratamentul imunosupresor trebuie să utilizeze Imunoglobulina anti-limfocite. Trebuie administrat în unităţi dotate din punctul de vedere al echipamentelor şi personalului, cu resurse medicale adecvate de laborator şi auxiliare pentru pacienţii internaţi. 1. Doze: Recomandările privind dozele sunt în funcţie de greutatea corporală (gc). Doza totală recomandată este de 160 mg/kg gc, administrată ca parte a tratamentului imunosupresor standard, după cum urmează:  16 mg/kg gc şi zi timp de 10 zile sau  20 mg/kg gc şi zi timp de 8 zile sau  40 mg/kg gc şi zi timp de 4 zile. Imunoglobulina anti-limfocite este destinat pentru administrare intravenoasă şi trebuie administrat, de preferinţă, printr-o venă centrală cu debit mare. Pentru modalitatea de administrare a tratamentului a se consulta RCP produs. 2. Monitorizare: Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru evenimente adverse în timpul tratamentului şi după tratament. Tratamentul evenimentelor adverse trebuie instituit în conformitate cu ghidurile locale. Recomandările privind monitorizarea şi abordarea terapeutică a evenimentelor adverse: Eveniment advers Recomandările privind monitorizarea şi abordarea terapeutică Anafilaxie, inclusiv afect respiratorie Pentru a identifica persoanele cu cel mai mare risc de anafilaxie sistemică, mai ales dacă pacien este atopic, testarea cutanată a posibililor beneficiari este ferm recomandată înainte de începe tratamentului. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie în ceea ce priveşte anafilaxia, inclu afectarea respiratorie, iar tratamentul trebuie oprit în caz de apariţie a anafilaxiei. Sindromul de eliberare citokinelor (SEC) Dacă apare SEC, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului. Există un posibil risc sindrom de eliberare de citokine, care poate fi letal. Trombocitopenie neutropenie Dacă există dovezi de trombocitopenie sau neutropenie severe şi fără remisii, trebuie avută vedere întreruperea tratamentului. Grupe speciale de pacienţi Insuficienţă renală şi hepatică Nu au fost efectuate studii clinice specifice pentru evaluarea efectului insuficienţei renale sau hepatice asupra farmacocineticii Imunoglogulinei anti-limfocite. Copii și adolescenți Datele din studiile publicate, cu structuri diferite, sugerează că eficacitatea la copiii şi adolescenţii cu anemie aplastică este similară cu cea la adulţi, în condiţiile tratamentului cu doze comparabile cu cele utilizate la adulţi, pe durate de tratament similare. Totuşi, pe baza datelor dintr-un program de tratament de ultimă instanță, obţinerea răspunsului hematologic ar putea să aibă mai puţin succes la copiii cu vârsta între 2 şi 11 ani din subgrupul de copii şi adolescenţi cu anemie aplastică foarte severă, comparativ cu copiii mai mari sau cu pacienţii adulţi cu anemie aplastică foarte severă. Pacienţi vârstnici ( ≥65 de ani) Experienţa clinică la pacienţii vârstnici nu a identificat diferenţe între răspunsurile la pacienţii vârstnici şi cei mai tineri. Prin urmare, nu se recomandă nicio ajustare de doză pentru pacienţii vârstnici. Anafilaxie/testare cutanată Pentru a identifica persoanele cu cel mai mare risc de anafilaxie sistemică, mai ales dacă pacientul este atopic, testarea cutanată a posibililor beneficiari este ferm recomandată înainte de începerea tratamentului. O abordare conservatoare, convenţională utilizează în prealabil testarea epicutanată cu Imunoglogulina anti-limfocite nediluat. Dacă pacientul nu prezintă o papulă eritematoasă în decurs de zece minute după înţepare, se continuă cu testarea intradermică cu Imunoglogulina anti-limfocite 0,02 ml diluată cu soluție salină (1:1000 v/v), cu o injecţie separată de control cu soluţie salină, cu volum similar. Se evaluează rezultatul după 10 minute. O papulă eritematoasă la locul injecţiei cu Imunoglogulina anti-limfocite cu diametrul de 3 milimetri sau mai mare, comparativ cu locul injecţiei de control cu soluţie salină (sau un rezultat pozitiv la testul prin înţepătură) sugerează sensibilitate clinică şi o posibilitate crescută de reacţie alergică sistemică. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile. Când doza de corticosteroizi şi alte imunosupresoare este redusă treptat, este posibil să apară unele reacţii, mascate anterior. În aceste condiţii, pacienţii trebuie observați cu deosebită atenţie pe durata tratamentului și după încetarea acestuia. 3. Premedicaţie Se recomandă administrarea unei premedicaţii cu corticosteroizi şi antihistaminice înainte de perfuzia cu Imunoglobulina anti-limfocite, în conformitate cu ghidurile locale de tratament. Antipireticele pot, de asemenea, să crească tolerabilitatea perfuziei. 4. Tratamentul imunosupresor concomitent Imunoglobulina anti-limfocite este administrat cel mai frecvent cu ciclosporină A. V. Criterii pentru întreruperea tratamentului  Întrucât nu poate fi exclus un risc pentru copilul alăptat, trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abţine de la tratamentul cu Imunoglobulina anit-limfocite, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie.  Dacă apare sindromul de eliberare a citokinelor, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului.  Dacă există dovezi de trombocitopenie sau neutropenie severe şi fără remisii, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului.  Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi. VI. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Trasabilitate Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele şi numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenţie in foaia de observatie a pacientului. Infecţie Din cauza naturii bolii şi a efectelor imunosupresoare, infecţiile oportuniste (bacteriene şi fungice) sunt foarte frecvente. S-a raportat, de asemenea, septicemie. Riscul de infecţii este sporit la administrarea Imunoglobulinei anti-limfocite în asociere cu alte imunosupresoare. Există un risc crescut de reactivare virală (de exemplu citomegalovirus [CMV], virus Epstein-Barr [EBV], virus herpes simplex [HSV]). Pacienții trebuie monitorizați cu atenţie pentru a depista semnele de infecţie şi tratamentul trebuie instituit în conformitate cu ghidurile locale. Reacţii mediate imun În cazuri rare, s-au raportat reacţii imunomediate grave. S-au raportat semne clinice asociate cu anafilaxia, alte reacţii asociate perfuziei, boala serului şi simptome asociate, cum sunt erupţie cutanată tranzitorie, artralgie, pirexie, frisoane şi durere. O reacţie sistemică cum este erupţia cutanată generalizată, tahicardia, dispneea, hipotensiunea arterială sau anafilaxia exclude orice administrare suplimentară de Imunoglobulina anit-limfocite. Se recomandă administrarea de corticosteroizi şi antihistaminice înainte de perfuzia cu Imunoglobulina anit-limfocite. Antipireticele pot fi, de asemenea, administrate pentru a creşte tolerabilitatea la perfuzia de Imunoglobulina anit-limfocite. Trombocitopenie și neutropenie Tratamentul poate exacerba trombocitopenia şi neutropenia. Teste ale funcţiei renale şi hepatice La pacienţii cu anemie aplastică şi alte tulburări hematologice cărora li s-a administrat Imunoglobulina anti-limfocite, s-au observat rezultate anormale ale testelor funcţiei hepatice şi funcţiei renale. Utilizarea concomitentă a vaccinurilor Vaccinarea nu este recomandată în asociere cu tratamentul cu Imunoglobulina anti-limfocite, întrucât eficacitatea vaccinurilor poate fi redusă. Trebuie consultate informaţiile privind prescrierea respectivului vaccin pentru a stabili intervalul potrivit pentru vaccinare, în legătură cu tratamentul imunosupresor. Agenţi transmisibili La administrarea unor medicamente preparate din sânge de cal şi uman, posibilitatea transmiterii de agenţi infecţioşi nu poate fi complet exclusă. Această atenționare se aplică, de asemenea, virusurilor necunoscute sau emergente şi altor patogeni. VII. Prescriptori Tratamentul cu imunoglobulină de cal anti-limfocite T umane trebuie iniţiat şi monitorizat de către medici cu specialitatea Hematologie, Onco-hematologie pediatrică.