ProtoPulse · Protocoale terapeutice CNAS
Date actualizate 19.10.2026 22:37 · tipărit din ProtoPulse
Date actualizate 19.10.2026 22:37 · tipărit din ProtoPulse
N07XX15 În vigoare
INOTERSENUM
Sublistă / cod boală
C2-P 6.27
lista de compensare
Continuare la medicul de familie
NU
În listă din
aprilie 2026
poziția 425 în ordin
Ultima modificare
aprilie 2026
1 versiuni de la noiembrie 2025
1
Medicamente
Din titlul protocolului (medicamentele protocolului) și alte substanțe menționate în text (asocieri, tratamente anterioare, interacțiuni)
Medicamentele protocolului
Menționate în text
2
Istoric
Versiunile protocolului din ordinele MS/CNAS, cu medicamentele intrate / ieșite și textul modificat
aprilie 2026
Protocol noulista protocoalelor terapeutice APRILIE 2026
Textul protocolului (versiunea aprilie 2026)
Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 425, cod (N07XX15): DCI INOTERSENUM
I. Indicaţia terapeutică (face obiectul unui contract cost volum)
Inotersenum este indicat pentru tratamentul polineuropatiei în stadiul 1 sau 2 la pacienții
adulți cu amiloidoză ereditară cu transtiretină (hATTR).
II. Criterii de includere în tratament
Inițierea tratamentului cu Inotersenum se va face după stabilirea cu certitudine a diagnosticului
în centre cu expertiză în managementul amiloidozei hATTR (neurologie sau/și hematologie),
prin examen clinic și de laborator.
III. Criterii de excludere
Hipersensibilitate la substanța activă.
Număr de trombocite < 100 x 109/l înainte de tratament.
Raport proteine-creatinină în urină (UPCR) ≥ 113 mg/mmol (1 g/g) înainte de tratament.
Rata estimată a filtrării glomerulare (eGFR) < 45 ml/min/1,73 m².
Insuficiență hepatică severă.
Siguranța și eficacitatea Inotersenum la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost
stabilite. Nu sunt disponibile date.
IV. Tratament
Doze:
Doza recomandată este de 284 mg de Inotersenum (1 seringă), administrată prin injecție
subcutanată. Dozele trebuie să fie administrate o dată pe săptămână. Pentru a asigura
uniformitatea schemei terapeutice, pacienților trebuie să li se spună că injecția trebuie să le fie
administrată în aceeași zi, la interval de o săptămână.
Mod de administrare:
Numai pentru administrare subcutanată. Fiecare seringă preumplută este prevăzută pentru o
singură utilizare.
Prima injecție administrată de pacient sau de persoana care are grijă de pacient trebuie să fie
efectuată sub supravegherea unui profesionist din domeniul sănătății cu calificare adecvată.
Pacienții și/sau persoanele care au grijă de pacienți trebuie să fie instruiți pentru administrarea
subcutanată a Inotersenum.
Locurile de injectare includ abdomenul, partea superioară a coapsei sau exteriorul părții
superioare a brațului. Este important ca locurile de injectare să fie utilizate prin rotație. Dacă
medicamentul este injectat în partea superioară a brațului, injecția trebuie să fie administrată de
altă persoană. Trebuie să fie evitată injectarea în zona taliei și în alte locuri în care poate exista
presiune sau frecare din cauza hainelor. Inotersenum nu trebuie să fie injectat în regiuni cu piele
afectată de boli sau leziuni. Trebuie să fie evitate zonele cu tatuaje și cicatrici.
Seringa preumplută trebuie să fie lăsată să ajungă la temperatura camerei înainte de injectare.
Seringa preumplută trebuie să fie scoasă din frigider cu cel puțin 30 de minute înainte de
utilizare. Sunt interzise alte metode de încălzire.
Ajustarea dozei în cazul scăderii numărului de trombocite
Inotersenum este asociat cu scăderea numărului de trombocite, care poate determina
trombocitopenie.
Pentru monitorizarea si ajustarea dozelor în funcție de valorile de laborator, a se vedea tabelul 1
Tabelul 1
Numărul de trombocite
(x 109/l)
Frecvența monitorizării
Doza
> 100
O dată la 2 săptămâni
Trebuie să continue schema de administrare
săptămânală a dozei.
între ≥ 75 și < 100*
O dată pe săptămână
Frecvența administrării trebuie să fie redusă la
284 mg o dată la 2 săptămâni
< 75*
De două ori pe săptămână, până
când se constată valori de peste 75
la 3 determinări consecutive, apoi
monitorizare săptămânală.
Administrarea dozelor trebuie întreruptă până
când se constată valori > 100 la 3 determinări
consecutive. La reinițierea tratamentului,
frecvența administrării trebuie să fie redusă la
284 mg o dată la 2 săptămâni.
< 50#^
De două ori pe săptămână, până
când se constată valori de peste 75
la 3 determinări consecutive, apoi
monitorizare săptămânală. Trebuie
luate în considerare monitorizări
mai frecvente dacă sunt prezenți
factori de risc suplimentari pentru
hemoragie.
Administrarea dozelor trebuie întreruptă până
când se constată valori > 100 la 3 determinări
consecutive. La reinițierea tratamentului,
frecvența administrării trebuie să fie redusă la
284 mg o dată la 2 săptămâni. Trebuie luată în
considerare administrarea de corticosteroizi
dacă sunt prezenți factori de risc suplimentari
pentru hemoragie.
< 25^
Zilnic, până când se constată valori
de peste 25 la 2 determinări
consecutive. Apoi monitorizare de
două ori pe săptămână, până când
se constată valori de peste 75 la
3 determinări consecutive.
Ulterior monitorizare o dată pe
săptămână, până la stabilizare.
Tratamentul trebuie să fie întrerupt.
Se
recomandă
administrarea
de
corticosteroizi.
* Dacă testul ulterior confirmă rezultatul testului inițial, frecvența monitorizării și doza trebuie să fie ajustate
conform recomandărilor din tabel.
# Factorii de risc suplimentari pentru hemoragie includ vârsta > 60 de ani, administrarea de medicamente
anticoagulante sau antiagregante plachetare, și/sau episoade hemoragice majore în antecedente.
^ Se recomandă ferm ca, în afară de cazul în care corticosteroizii sunt contraindicați, pacientului să i se
administreze terapie cu glucocorticoizi pentru a contracara scăderea numărului de trombocite. În cazul pacienților
care întrerup terapia cu Inotersenum din cauza unui număr de trombocite mai mic de 25 x 109/l, terapia nu trebuie
să fie reluată.
Doze omise
Dacă o doză de Inotersenum este omisă, doza următoare trebuie să fie administrată cât mai
curând posibil, cu excepția cazului în care următoarea doză programată ar trebui să fie
administrată în următoarele două zile, caz în care doza ratată trebuie omisă cu totul, iar doza
următoare să fie administrată conform planificării.
Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Este necesară precauție în cazul pacienților care iau antitrombotice, antiagregante plachetare și
medicamente care pot scădea numărul de trombocite, de exemplu acid acetilsalicilic, clopidogrel,
warfarină, heparină, heparine cu greutate moleculară mică, inhibitori ai factorului Xa cum sunt
rivaroxabanul și apixabanul și inhibitori ai trombinei, cum este dabigatran.
Este necesară precauție în cazul utilizării concomitente cu medicamente nefrotoxice și cu alte
medicamente care pot afecta funcția renală, de exemplu sulfonamide, antagoniști ai
aldosteronului, anilide, alcaloizi naturali din opiu și alte opiacee. Nu a fost efectuată o evaluare
sistematică a administrării concomitente de Inotersenum cu medicamente cu potențial nefrotoxic.
Criterii de întrerupere temporare/definitive ale tratamentului
Daca se constată valori ale numărului de trombocite < 25 x 109/l tratamentul cu Inotersenum
trebuie întrerupt.
Dacă valoarea eGFR scade până la > 30 %, în absența unei explicații alternative, trebuie să fie
luată în considerare întreruperea temporară tratamentului cu Inotersenum pe perioada în care este
investigată cauza.
Dacă UPCR este ≥ 2 g/g (226 mg/mmol), iar valoarea este confirmată la determinări repetate,
administrarea Inotersenum trebuie să fie întreruptă temporar pe perioada în care se efectuează
alte evaluări pentru glomerulonefrita acută.
Administrarea Inotersenum trebuie să fie oprită definitiv dacă se confirmă glomerulonefrita
acută. Dacă glomerulonefrita este exclusă, administrarea poate fi reluată, dacă este indicată clinic
și după ce se constată ameliorarea funcției renale.
Dacă se suspectează că un pacient a dezvoltat leziuni hepatice induse de Inotersenum,
tratamentul cu Inotersenum trebuie oprit definitiv.
Trebuie să fie luată în considerare întreruperea tratamentului cu Inotersenum la pacienții care
dezvoltă rejet de transplant hepatic în timpul tratamentului
V. Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Numărul de trombocite, rata estimată a filtrării glomerulare (eGFR), raportul proteine-creatinină
în urină (UPCR) și valorile enzimelor hepatice și ale vitaminei A trebuie să fie măsurate și o
eventuală sarcină trebuie exclusă înainte de instituirea tratamentului cu Inotersenum.
Numărul de trombocite trebuie să fie monitorizat o dată la 2 săptămâni pe toată durata ciclului
de tratament cu Inotersenum și timp de 8 săptămâni după întreruperea tratamentului.
Recomandările privind ajustarea frecvenței monitorizării și a dozei de Inotersenum sunt
prezentate în tabelul 1
UPCR și eGFR trebuie să fie monitorizate o dată la 3 luni sau mai frecvent, conform indicației
clinice, în funcție de antecedentele de boală renală cronică și/sau amiloidoză renală. UPCR și
eGFR trebuie să fie monitorizate timp de 8 săptămâni după întreruperea tratamentului.
Pacienții cu un raport UPCR mai mare sau egal cu dublul limitei superioare a valorilor
normale sau eGFR < 60 ml/min, confirmate la determinări repetate și în absența unei
explicații alternative, trebuie să fie monitorizați o dată la 4 săptămâni.
Funcția hepatică trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului cu Inotersenum. Valorile
enzimelor hepatice trebuie să fie măsurate o dată la 4 săptămâni după instituirea tratamentului
cu Inotersenum, și ulterior o dată pe an sau mai frecvent, conform indicației clinice.
La pacienții tratați cu Inotersenum au fost raportate cazuri de rejet al transplantului hepatic.
Pacienții cu transplant hepatic anterior trebuie să fie monitorizați pentru decelarea semnelor și
simptomelor de rejet de transplant în timpul tratamentului cu Inotersenum. La acești pacienți,
testele funcției hepatice trebuie să fie efectuate lunar.
Pe baza mecanismului de acțiune, se anticipează că Inotersenum va reduce valorile plasmatice
ale vitaminei A (retinol) până sub limita valorilor normale.
Valorile plasmatice ale vitaminei A (retinol) mai mici decât limita inferioară a valorilor
normale trebuie să fie corectate, iar orice simptom sau semn ocular de carență de vitamina A
trebuie să fie rezolvat înainte de instituirea tratamentului cu Inotersenum.
Pacienții cărora li se administrează Inotersenum trebuie să ia suplimente orale cu o doză de
vitamină A de aproximativ 3 000 UI pe zi, pentru a reduce riscul potențial de toxicitate oculară
cauzată de carența de vitamina A.
În primele 60 de zile de sarcină, atât valorile prea crescute, cât și valorile prea scăzute ale
vitaminei A pot fi asociate cu un risc crescut de malformații fetale. Prin urmare, sarcina
trebuie să fie exclusă înainte de inițierea tratamentului, iar femeile aflate la vârsta fertilă
trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace. Dacă femeia intenționează să rămână
gravidă, administrarea de Inotersenum și suplimente de vitamina A trebuie să fie întreruptă, iar
valorile vitaminei A trebuie să fie monitorizate și să fi revenit la valorile normale înainte de
tentativa de concepție.
În cazul unei sarcini neplanificate, tratamentul cu Inotersenum trebuie să fie întrerupt.
VI. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)
Cel putin la 6 luni, pacientul se va prezenta la controlul periodic pentru monitorizare clinica (si,
dupa caz si de laborator).
VII. Prescriptori
Tratamentul trebuie inițiat sub supravegherea unui medic neurolog, nefrolog sau hematolog, cu
experiență în abordarea terapeutică a amiloidozei, in Centrul de expertiza in Bolile rare.
Tratamentul poate fi continuat si de către un medic primar/specialist neurolog, nefrolog, genetica
medicala, interne sau hematolog dintr-o unitate sanitară aflată în relație contractuală cu o casă de
asigurări de sănătate, de preferat din zona teritorială în care locuieşte bolnavul.